Ghid pentru observarea satelitilor artificiali

Ați observat vreodată „stele” în mișcare traversând cerul după amurg sau înainte de zori pe un cer relativ întunecat? Ce ar putea fi? Dacă nu au lumini care clipesc, putem exclude avioanele. In acest caz, sunt șanse mari să fi văzut un satelit de comunicații sau chiar Stația Spațială Internațională (ISS). Aceste obiecte create de om nu au lumină proprie, ci mai degrabă strălucesc deoarece reflectă lumina Soarelui cu panourile lor solare care le alimentează .

De când Sputnik 1 a fost lansat în 1957, oamenii au trimis mii de sateliți pe orbita Pământului. Astăzi, atât sateliții activi, cât și inactivi rămân pe orbită, mai mulți fiind lansati în fiecare an. Sateliții moderni pot fi suficient de mici pentru a încăpea în palmă sau la fel de mari ca ISS, dimensiunile variază foarte mult! Dacă le urmărim traseul pe cerul nopții, sateliții par să călătorească prin cosmos pe autostrăzi.

Mulți oameni nu sunt conștienți de funcționalitatea sateliților, chiar dacă unii sunt vizibili cu ochiul liber. Deci, să ne uităm la diferențele dintre sateliții naturali și artificiali și să trecem peste câteva sfaturi utile pentru a observa sateliți precum ISS și resursele pe care le puteți folosi pentru a ajuta la prezicerea când vor zbura deasupra locației dvs.

LUNA

Din punct de vedere tehnic, un satelit este orice obiect care orbitează în jurul unei entități mai mari. În spaţiu există în mod natural sateliţi. Propria noastră Lună, care orbitează în jurul Pământului, este exemplul perfect de satelit natural. Pământul este în sine un satelit, deoarece orbitează în jurul Soarelui.

SATELIŢI ARTIFICIALI

Oamenii fabrică sateliți pe Pământ și îi lansează în spațiu pentru a orbita Pământul sau alte corpuri cerești în scopuri specifice. Aceste obiecte se numesc sateliți artificiali. Mulţi încă funcționează, dar unii sateliţi sunt nefuncţionali sau învechiţi. Pe lângă sateliții înșiși, resturile rămase de la vehiculele de lansare pot rămâne pe orbită – se numesc numesc „deşeuri spațiale”.

Sateliții artificiali se deplasează rapid pe cerul nopții, transmitând totul, de la internet prin satelit, telefon, până la semnale TV și comunicații militare extrem de secrete. Alți sateliți monitorizează Pământul sau transportă astronauți și turiști spațiali la bordul ISS.

Majoritatea sateliților operaționali de astăzi se află pe Orbită Inferioară a Pământului (LEO). Exact așa cum sugerează și numele, LEO este o regiune orbitală la aproximativ 160 până la 2.000 de kilometri deasupra suprafeței Pământului. Sateliții care se află în această regiune orbitează rapid Pământul, completând o orbită în aproximativ 90 de minute și mișcându-se cu viteze de aproximativ 7.600 km/s! Toți sateliții pe care îi putem observa cu ochiul liber funcționează în această regiune, inclusiv Telescopul Spațial Hubble (la aproximativ 550km deasupra Pământului) și Stația Spațială Internațională (aproximativ 400km deasupra Pământului).

Orbită Medie a Pământului (MEO) este o regiune între 2.001 și 35.785 de kilometri deasupra suprafeței Pământului. Sateliții din această regiune au adesea orbite polare și sunt mai puțin numeroși decât sateliții LEO. Ei sunt utilizaţi în principal pentru sistemele de poziționare globală (GPS) și alte aplicații legate de navigație.

Orbită geostaționară (GSO), denumită și orbită ecuatorială geosincronă (GEO), este o orbită circulară la 35.786 de kilometri deasupra ecuatorului Pământului. Sateliții geostaționari au o perioadă orbitală care urmează rotația Pământului pe axa sa, completând o orbită în aproximativ 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde. Aceasta înseamnă că se află în poziții fixe față de suprafața Pământului. Sateliții utilizați pentru comunicații, supraveghere și vreme se află pe această orbită. Pentru că sunt atât de sus, nu îi putem vedea fără telescop.

STAŢIA SPAŢIALĂ INTERNAŢIONALĂ

Lansată în 1998, Stația Spațială Internațională este cel mai mare obiect artificial care orbitează planeta noastră. Un parteneriat internațional format din cinci agenții spațiale din cincisprezece țări operează ISS. Acest satelit artificial modular și locuibil se află pe orbită de aproape 23 de ani. Iată un fapt interesant: ISS este de peste patru ori mai mare decât Stația Spațială Mir care a orbitat în jurul Pământului din 1986 până în 2001, operată de Uniunea Sovietică și mai târziu de Rusia.

ISS este ținta favorită printre observatorii de sateliţi. Se află la aproximativ 400km deasupra Pământului, călătorește cu 8 km/s și orbitează în jurul Pământului la fiecare 90 de minute, întâmpinând 16 răsărituri și apusuri de soare în fiecare zi. În timpul verii, când nopțile sunt mai scurte, ISS poate rămâne iluminată de Soare toată noaptea. Deoarece are panouri solare mari, reflectorizante, ISS este în prezent cel mai strălucitor obiect din Orbita Inferioară a Pământului,  vizibil de pe suprafața Pământului. În momente favorabile, stația spațială arată ca o stea slabă care se mișcă pe cer, care se luminează treptat. Poate fi la fel de strălucitoare ca magnitudinea -6, mai luminoasă decât Venus. Unii observatori au raportat chiar că ISS poate ajunge la magnitudinea -8 în condiții ideale.

ISS dispăre rapid când intră în umbra Pământului în timpul serii. De asemenea, poate reapărea brusc atunci când iese din umbra Pământului în timpul trecerilor de dimineață.

SATELIŢII IRIDIUM 

Nu cu mult timp în urmă, sateliții Iridium de prima generație erau unii dintre cei mai populari sateliți de vizualizat. Suprafețele lor lustruite reflectau lumina soarelui, făcându-i să „ardă” pentru câteva secunde și apoi să dispară în timp ce își croiau drumul pe cer. Flăcările lor strălucitoare puteau atinge magnitudinea -8, provocând uimire în timpul unor star party-uri. Din păcate, aceşti sateliţi au dispărut, deoarece grupul original de 66 de sateliți a fost dezafectat și înlocuit cu noi sateliți de comunicații care nu produc astel de erupţii strălucitoare. Dar ce amintire minunată pentru cei care s-au putut bucura de prezenţa lor!

STARLINK

Una dintre cele mai recente afaceri ale lui Elon Musk de la SpaceX este Starlink. Viziunea sa este de a construi o mega rețea de constelații de aproximativ 42.000 de sateliți mici pe Orbită Inferioară a Pământului pentru a vinde și a oferi acces la internet în bandă largă pentru aproape toată lumea de pe planetă. Cu tot mai mulți sateliți Starlink care se alătură rețelei, aceștia devin din ce în ce mai răspândiți. De pe Pământ, sateliții Starlink seamănă cu un șir de perle aprinse – un „tren” care se mișcă în linie dreaptă pe cerul nopții, creând o vedere spectaculoasă, dar neobișnuită.

Cu toate acestea, Starlink nu este lipsită de controverse. Astronomii și comunitățile își exprimă îngrijorarea că sateliții Starlink ar putea modifica aspectul cerului nocturn pentru observatorii actuali și viitori. Aceste intruziuni frecvente ar putea contamina datele cercetăriilor științifice și ar putea distruge astrofotografia.

ALŢI SATELIŢI REMARCABILI

Iată încă câțiva sateliți artificiali pe care îi puteți încerca să-i observați:

Telescopul spațial Hubble
Laboratorul spațial Tiangong-1 din China
Capsula SpaceX Dragon (când este pe orbită)

Site-uri web și aplicații pentru observarea sateliților

Există numeroase site-uri web și aplicații online care vă ajută să vă planificați din timp localizarea prin satelit. Puteți selecta un satelit popular și puteți afla perioada în care este vizibil, direcția (azimut), calea orbitală, altitudinea  și părțile de cer în care satelitul va intra, ieși sau va dispărea:

• NASA – Spot the Station
• Orbitrack
• Chris Peat's Heavens Above
• N2yo.com
• Find Starlink
• Sky & Telescope Satellite Transit Tool

Sfaturi pentru vizualizarea sateliților artificiali

1. Cel mai bun moment pentru a observa sateliții este în timpul serii, când cerul devine întunecat după ce strălucirea de la orizont dispare. Dacă vă treziți devreme, puteți observa sateliții și înainte de zori — înainte să apară lumina de la orizont. Deși Soarele se va afla cu câteva grade sub orizont, sateliții de pe Orbită Joasă a Pământului vor fi suficient de sus pentru a reflecta lumina Soarelui.
2. Miezul nopții nu este ideal pentru reperarea sateliților, deoarece Pământul blochează lumina Soarelui să ajungă la sateliți în timp ce aceștia trec, făcându-i invizibili.
3. Șansele dvs. de a observa sateliți sunt cele mai bune dacă puteți scăpa de poluarea luminoasă a orașului și puteți observa de pe un loc cu cer întunecat, cu ochii adaptați la condițiile acele condiţii.
4. Utilizați un scaun cu spătar înclinat pentru a vă sprijini capul. Privirea cerului va fi mult mai confortabilă pentru perioade prelungite.
5. Scanează o porțiune largă a cerului cu ochiul liber și caută mișcare. Sateliții călătoresc adesea de la vest la est, dar unii se deplasează de la nord la sud sau de la sud la nord.
6. Binoclul cu unghi larg 7X-8X este ideal pentru scanarea cerului sau pentru urmărirea sateliților după ce sunt observați.
7. Deși este posibil să urmăriți manual sateliții folosind un telescop cu câmp larg și de putere redusă, este o provocare. Unii observatori de sateliți care au urmărit cu succes ISS cu telescoapele lor au raportat că au putut detecta „forma de T” a acesteia.
8. Dacă aveți noroc, s-ar putea să vedeți o siluetă întunecată a unui satelit trecând în timp ce observați un obiect luminos, cum ar fi Luna. Nu clipi sau vei rata.
9. Vara este cea mai bună perioadă pentru a vizualiza sateliții, deoarece are cele mai scurte nopți, iar sateliții cu orbită joasă a Pământului sunt iluminați mai mult de Soare.
10. Trebuie să vă asigurați că „steaua” în mișcare pe care o observați nu este un avion. 
11. Nu încercați niciodată să vedeți sateliţi care tranzitează Soarele fără filtre solare adecvate. Pot apărea leziuni permanente ale ochilor.