Astrolab oriental

Astrolabul este cel mai sofisticat și frumos dintre instrumentele astronomice. Este folosit pentru a măsura timpul, azimuturile și declinațiile stelelor...
Pe scurt: un elegant computer analogic.

Ce este astrolabul și cine l-a inventat?

Primul astrolab planisferic este atribuit lui Hiparh (150 î.Hr.), din Școala din Alexandria, bazat pe proiecția stereografică. Cunoașterea și utilizarea astrolabului s-au răspândit în lumea islamică cu secole înainte de a ajunge în Europa. Astrolabul era cunoscut în Europa latină de la sfârșitul secolului al X-lea.

Astrolabul pe care îl prezentăm aici este o replică actualizată a celui creat de faimosul fabricant de astrolabe Diya'al l Din Muhammad în anul 1647 (1057 [AH]) și realizat în orașul Lahore. Această piesă aparține colecției Adler Planetarium & Astronomy Museum din Chicago.

— Cum funcționează astrolabul —

Oferim și un ghid de utilizare, cu 21 de exemple practice de operațiuni posibile.

Astrolabul este o reprezentare a sferei cerești (în esență), în care sunt reprezentate cele mai importante stele.

Părțile astrolabului - Este alcătuit din 6 părți:

• Mama (ține scala gradată de 360º și pe verso scala înălțimilor, scala sinusurilor și scala tangentelor și cotangentelor).
• Timpanul sau Placa, pe care sunt inscripționate coordonatele sferei cerești (almucantaratele).
• Păianjenul sau Plasa. Este o hartă astrală unde axa centrală marchează poziția Stelei Polare.
• Rigla declinațiilor
• Alidada, o riglă prevăzută cu pinule pentru alinierea stelelor.

Stelele de pe păianjen și alte calcule au fost actualizate pentru a asigura funcționarea sa. Calculat pentru latitudinea de 22º (Mecca).

Dimensiuni:

• Înălțime maximă (cu bază): 166 mm
• Diametru: 122 mm
• Grosime: 7 mm